Oituz-Ojdula

Denumirea ariei protejate: Sit Natura 2000 ROSCI0130 Oituz-Ojdula

Suprafaţa (ha): 15.319

Recunoaştere conform legislaţiei comunitare/naţionale (cu menţionarea actului normativ prin care s-a instituit regimul de protecţie): Sit Natura 2000 ROSCI0130.

Localizare

Situl este localizat în județului Covasna, la graniţa cu județele Bacău și Vrancea, în bazinul râului Oituz.

Se insertează harta localizării!

Mediu fizic

Relief: Relieful este caracteristic zonelor de munte cu energie de relief medie-ridicată. Situl este acoperit în proporție de 90% cu pădure, restul de 10% fiind compus din pășuni alpine, fânețe și pășuni înpădurite.

Geologie/Geomorfologie: Situl se află în zona nordică a munților Vrancei, incluzând următoarele masive muntoase: Munții Brețcului, munți scunzi cu suprafețe de nivelare întinse, fragmentați de afluenții scurți ai Râului Negru, Munții Cașinului, caracterizați prin întinderea mare a suprafețelor de nivelare de 1000-1100 m, Muntele Zboina Neagră care, deși puternic fragmentat, are un aspect impunător, mai ales dinspre depresiunea subcarpatică, și Munții Lepșei, alcătuiți dintr-o culme principală puternic ramificată.

Hidrologie: Rețeaua hidrografică a sitului are o distribuție radiară, încrustându-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către est aparțin bazinului hidrografic al Siretului, iar cele orientate spre vest revin bazinului Oltului. Văile orientate către est sunt mai lungi și totodată mai numeroase în raport de cele de pe flancul opus, rezultând astfel o avidentă asimetrie hidrografică. Rețeaua hidrografică a sitului este formată de următoarele cursuri de apă: Oituzul și afluentul acestuia, Cașinul, Caraslăul, Capolna, Orbaiul Mic, Ojdula și pârâul Mărului.

Climă: Situl se găsește într-un climat temperat-continental cu remarcabile oscilații sezoniere. Din punct de vedere al temperaturilor și al regimului precipitațiilor suprafața sitului se împarte în trei trepte: treapta montană înaltă, treapta montană mijlocie și treapta montană joasă cu temperaturi medii anuale între 2-6 C.

Mediul biotic

Conform fișei standard a sitului, situl este acoperit în 90% de păduri, restul de 10% fiind compus din pășuni alpine, fânețe și pășuni împădurite. Marea majoritate a fondului forestier se află în proprietatea Primăriei Brețcu, Primăriei Tg. Secuiesc, Composesoratelor laroș Ojdula, Hilib, Brețcu, Hătuica, Mărtunuș, Asociația Kosta Brețcu și a persoanelor fizice din comunele învecinate.

Situl cuprinde și fondul forestier situat în aria administrativă a comunei Ojdula. Situl este desemnat pentru protecția a cinci tipuri de habitate de interes comunitar aflate într-o stare bună de conservare.

Ecosisteme, habitate şi specii de importanţă comunitară: Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică sitului este cea de pădure, dominantă ca suprafață, alături de cea de pajiști montane și subalpine. Pădurile de foioase și de amestec ocupă îndeosebi jumătatea estică a sitului, cu altitudini medii sub 1500 m, fiind alcătuite predominant din fag, uneori asociat cu paltinul, carpenul, fasinul, mesteacănul și mai rar cu gorunul, ulmul de munte sau cu aninul negru, alb sau de munte. La limita superioară a acestor păduri, foioasele apar în combinație cu molidul sau cu bradul. Stratul ierbos al pădurilor este format din scredei, degetăruț, ferigă comună și mușchi de pământ. În jurul stânelor apar ștevia și știrigoaia, iar în locurile mai umede cresc rogozurile, brusturele caprei și alte specii iubitoare de umiditate. Pășunile subalpine sunt alcătuite din asociații de părușcă cu părul porcului și afin. Habitatele protejate la nivel european sunt într-o stare bună de conservare și sunt reprezentate de păduri de fag tip Luzulo-Fagetum, păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană, păduri dacice de fag Symphyto-Fagion și păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, ultimul fiind habitat prioritar pentru conservare.

Tipuri de habitate de interes comunitar

9110 Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum: Se află la altitudini între 850–1400 m. Stratul arborilor compus din molid, fag, brad în proporţii variate, cu rare exemplare de mesteacăn, scorus. Stratul arbuștilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa, Lonicera nigra s.a. Stratul ierburilor conține specii ca Calamagrostis arundinacea, Luzula luzuloides, Vaccinium myrtillus. Conform formularului standard starea de conservare a habitatului este bună, suprafața totală a habitatului are o acoperire de 23,9% a sitului.

9130 Păduri de fag de tip Asperulo – Fagetum: Găsim acest habitat la altitudini între 300–800 m.Stratul arborilor este compus din fag sau cu amestec redus de carpen, gorun, cireş, paltin de munte, ulm. Stratul arbuştilor este compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus. Stratul ierburilor conţine speciile Galium odoratum, Asarum europaeum, Carex pilosa. Conform formularului standard starea de conservare a habitatului este bună, suprafața totală a habitatului are o acoperire de 0,4% a sitului.

9410 Păduri acidofile de picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea:Se află în mod natural între 1200-1800 m. Molidul este specia dominantă absolută, adeseori fiind prezentă alături de fag şi brad alb, scoruş, plop tremurător, paltin de munte. Stratul arbuştilor este reprezentat afin, merişor, iarbă neagră. Stratul ierbos este compus din deşampsia flexibilă, măcrişul iepuresc, feriga femeiască. Conform formularului standard starea de conservare a habitatului este bună, suprafața totală a habitatului are o acoperire de 7,5% a sitului.

91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae): Apar la altitudini de 800-1600 m. Întâlnim aici frasin, paltin de munte, tei pucios, fag, brad, tisă. Dintre arbuşti menţionăm cornul, salba moale, caprifoiul negru. Dintre plantele ierboase întâlnim zburătorul, telekia, feriguţa de stâncă fragilă. Conform formularului standard starea de conservare a habitatului este bună, suprafața totală a habitatului are o acoperire de 0,1% a sitului.

91V0 Păduri dacice de fag Symphito – Fagion:Se poate întâlnii pe altitudini între 600-1400m. Stratul arborilor compus din molid, fag, brad, paltin de munte, ulm de munte. Stratul arbuştilor este compus din Sambucus racemosa, Lonicera xylosteum, Daphne mezereum. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa, Galium odoratum). Conform formularului standard starea de conservare a habitatului este bună, suprafața totală a habitatului are o acoperire de 48,4% a sitului.

Datorită condiţilor de relief şi a condiţiilor geomorfologice, această zonă este un important habitat de iernat pentru ursul brun (Ursus arctos). Celelalte carnivore mari de importanţă comunitară din sit sunt lupul (Canis lupus) și râsul (Lynx lynx). Dintre speciile de lilieci de interes comunitar, pe formularul standard al sitului apare liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). La aceste specii de faună de importanţă comunitară se mai adaugă speciile de amfibieni, reprezentate de buhaiul de baltă (Bombina variegata) şi tritonul cu creastă (Triturus cristatus).

Specii de interes comunitar

Triturus cristatus (Triton cu creastă) face parte din Genul Triturus a Familiei Salamandridae. Este o specie vulnerabilă, în anumite zone chiar periclitată. Reducerea locurilor de reproducere a afectat mult această specie,aceasta fiind pretenţioasă decât celelalte specii de tritoni. Trăieşte prin bălţile şi iazurile din regiunile de câmpie până în zona subcarpatică, ascunsă printre tulpinile plantelor acvatice. Intră în apă în martie şi, în funcţie de nivelul acesteia, poate rămâne până în mai-iunie. Conform formularului standard, tritonul cu creastă este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Bombina variegata (Buhai de baltă cu burtă galbenă) face parte din Familia Discoglossidae. Caracteristic acestei specii este secreţia glandulară, extrem de toxică. Trăieşte de preferinţă în ape stătătoare, apărând pe maluri dimineaţa şi către seară. Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane (defrişări, construcţii de drumuri, etc.) unde se formează bălţi temporare. Conform formularului standard, buhaiul de baltă cu burtă galbenă este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Rhinolopus hipposideros (Liliacul mic cu potcoavă),specie de liliac din familia rinolofide (Rhinolophidae), în România este cea mai mică specie a genului Rhinolophus. Se întâlnește în zona de dealuri și coline, lipsind de la munte. Este locuitor al peșterilor, minelor abandonate, pivnițelor, scorburi. În România este evidentă o scădere a populației sale în ultimii ani, mai ales din cauza distrugerii habitatului, dezvoltării turismului neorganizat. Conform formularului standard, liliacul mic cu potcoavă este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Specia Ursus arctos (Ursul brun) aparţine clasei Mammalia, ordinului Carnivora, familiei Ursidae. Ursul brun din România aparţine subspeciei Ursus arctos arctos. Este un mamifer carnivor de talie mare, un animal plantigrad, urmele nu pot fi confundate cu ale altui animal, din cauza mărimii lor. Atât la picioarele dinainte, cât şi la cele dinapoi, are câte 5 degete. Conform formularului standard, ursul este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Specia Canis lupus (Lupul) aparţine clasei Mammalia, ordinului Carnivora, familiei Canidae. Lupul din România aparţine subspeciei Canis lupus lupus. Este un mamifer carnivor, o specie monogamă, perechile se formează din decembrie până în februarie, când are loc împerecherea. Simţurile cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul dar şi mirosul este bine dezvoltat. Conform formularului standard, lupul este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Specia Lynx lynx (Râsul) aparţine clasei Mammalia, ordinului Carnivora, familiei Felidae. Râsul din România aparţine subspeciei Lynx lynx lynx. Când este speriat sau atacat, pufăie spre adversar şi mârâie ca şi pisica, în perioada împerecherii miaună asemănător cu pisicile. Cele mai dezvoltate simţuri sunt văzul şi auzul. Conform formularului standard, râsul este în stare bună de conservare în situl Oituz-Ojdula.

Comunităţi

În jurul sitului locuitorii comunelor Ojdula (3519 locuitori), Lemnia (1936 locuitori), Brețcu (3550 locuitori) practică în special agricultura, creșterea animalelor, exploatarea lemnului, administrarea şi gospodărirea pădurilor. Localitățile nu sunt în totalitate alimentate cu apă potabilă sau racordate la sistemul de canalizare, iar locuințele sunt încălzite cu lemn și cu gaze naturale. În zonă, localnicii și-au transmis din generație în generație arta cioplitului în lemn și piatră, a ceramicii roșii, confecționarea cergilor mocănești, cusăturile și țesăturile pentru costumele naționale sau pentru zestre. Condițiile de trai a locuitorilor satelor în ultimele decenii s-au înrăutățit, având condiții economice scăzute. Situl Oituz-Ojdula poate juca un rol important în susţinerea bunăstării economice şi sociale a comunităţilor locale. Aria protejată deţine atuuri importante pentru dezvoltarea activităţilor de turism și ecoturism, activităţi ce pot aduce venituri importante comunităţilor locale, prin care se pot crea locuri de muncă  și prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone.

Surse de informaţie: Catalogul habitatelor, speciilor si siturilor – Info Natura 2000 în Romania, www.insse.ro Recensământ 2011, www.ghidulprimariilor.ro.

Hărţi

Plan de management

Scopul proiectului POIM este elaborarea planului de management al sitului Oituz Ojdula.

Planul de management este un document oficial al unui proces continuu, care în timp face posibilă realizarea unui management eficient, productiv și adecvat al ariei protejate. Un plan de management are rolul de ghid, instrument și stimulent pentru ca echipa de management a ariei protejate să lucreze eficient și productiv pentru realizarea unui scop clar.

Turism

Aria protejată deţine atuuri importante pentru dezvoltarea activităţilor de turism și ecoturism, activităţi ce pot aduce venituri importante comunităţilor locale, prin care se pot crea locuri de muncă  și prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone.

În cele trei comune din apropierea sitului Breţcu, Oituz şi Lemnia există un turism dezvoltat, cu multe obiective turistice.

În localitatea Breţcu dintre obiectivele turistice enumerăm: Biserica Ortodoxă Sfantul Nicolae, Biserica Romano-Catolică, Castrul Roman Augustia, Casa memoriala Gábor Áron, Statuia Gábor Áron.

La nord-est de satul Bretcu se află Pasul Oituz, iar in fata pasului găsim Castrul Roman Augustia.

De-a lungul drumului de la Bretcu in directia pasului Oituz se afla si in prezent clasicul obelisc amplasat în 1899 de catre Oficiul Regal de Stat pentru Costructii in memoria reginei ungure Elisabeta.

În localitatea Ojdula funcţionează un Centru local de Informare Turistică. Dintre obiective turistice enumerăm: Monumentul memorial de primul și cel de-al doilea război mondial, Monumentul Milenar, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică. Din localitate pornesc mai multe trasee turistice spre Peştera Kőlik sau Vf. Pilişka. Mai multe informaţii pe siteul http://www.visitojdula.ro.

În localitatea Lemnia dintre obiectivele turistice amintim: Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail, construită în anul 1510; Lângă comuna Lemnia, pe muntele Sfântu Mihail se află un complex monahal romano-catolic, bine conservat, de o rară frumusețe în stil baroc. Este o biserică romano-catolică construită în secolul al XVI-lea, înzestrată cu două bastioane în poziția sud-nord. Biserica este înconjurată de un zid protector. În 1510 clădirea a suportat modicări în stilul goticii târzii. Forma actuală datează din 1777.  Biserica posedă o iconografie bogată, merită văzut și clopotul Rákoczi din 1697, cristelnița cimitirul vechi cu morminte din 1514 Biserica Nepomuki Szent János, datând din anul 1764 (http://www.visitojdula.ro).